BULBUCI

 

— Te rog să nu mai faci baie noaptea, după ora 22! E târziu și se aude în tot blocul. Noi nici nu mai tragem apa, noaptea, dacă mergem la baie. Și... ar trebui să-ți pui contor, numai tu ai rămas fără să ți se contorizeze apa!, mi-a spus vecina de deasupra, când m-a găsit în casa scărilor.

— Ar trebui?, mă gândeam eu, ieșindu-mi pe urechea cealaltă cuvintele ei cu trasul apei și spălatul pe mâni. Bine, dar poate fi o muncă destul de grea, poate că ar trebui atunci să contorizăm câtă apă intră într-un apartament și câtă se transformă? Câtă rămâne apă bună și câtă este contaminată? Câți picuri se pierd și câți se reîntorc nealterați în natură, sub formă de apă bună și nu apă rea? Câtă apă curge în canalizare? Câtă se evaporă? Câtă este recuperat? Probabil că puțină! Și cu aceea ce se întâmplă? Câți vapori se ridică și câți sunt consumați sau se evaporă? Care e cifra densității condensului și a pierderii apelor bune sau nebune? Și totuși câtă generozitate, încă, pe pământ! Noi o consumăm în hrană și menaj iar ea și ea tot vine, vie, potabilă spre noi și cum aș putea contoriza câtă apă s-a întâlnit cu mine vreodată? Nu știu ce să-i fac pur și simplu apei care vine atât de minunată spre mine, cum să mă revanșez față de ea, gândeam fiind deja departe de vecină. Desigur, ecologic vorbind, există economia și poluarea cât mai puțină ca soluții... Dincolo de asta, mă gândeam la gingășia acestui fluid care ne asigură viața. Din empatia pentru care mă știe o lume întreagă - lumea mea - m-am gândit să mă pun o clipă în pielea apei ,care ne este binecuvântare în viața de zi cu zi. În acea secundă dopul vanei mele s-a ridicat, fără vreun drept de apel, presiunea m-a tras în canalizare  și m-am trezit în baia vecinei. Înainte ca ea să se apropie de baie, vecinul de și mai sus a pornit apa și eu, rostogolindu-mă printre cifrele contorului ei, am mers cu presiune, mai departe. Înghițind bule de aer și învârtindu-mă, întinzându-mă și apoi contopindu-mă cu altă apă, în care formam un tot fluid, deși eu, o singură particulă de apă, în momentul următor am ajuns direct în paharul vecinului grec. Câte și mai câte miliarde de cifre ar fi despre apă, nimeni nu poate ști sau cât timp va veni ea să ne servească, să ne fie aliat pe viață. Apoi m-am gândit la libertate, cât de frumos circulă apa pe unde vrea și totuși ce putere potențiatoare are. E o gentilă, ea, așa, de felul ei, vine și ne servește printr-o apăsare de robinet când vrem noi. Ca o mamă, apa-mamă. Ni se dăruie ca noi să fim îngrijiți și hidratați, ne ajută să trăim în bună formă și să ne simțim binecuvântați când o avem. O grămadă de cifre mi se roteau în cap. Plus toată apa care pleca și venea peste mine. Era să văd nevăzute, dintr-o perspectivă microscopică, pe unde trece și să văd cum ne duce mai departe ADN-ul, ni-l varsă în râuri, mări, pânză freatică, nori și așa ne face nemuritori. Ce fel de contor ar trebui să am, ca să îmi pot măsura apa? Din mine, de pe lângă mine, care pleacă și care vine mereu? Nu! Nu-mi trebuie contor, am concluzionat și chiar atunci m-au trezit bătăi în țeava din baie. Mi-am scos capul printre bulbuci, în vana mea, unde făceam o binecuvântată baie. Desigur era după ora 22, noaptea.