—
Te rog să nu mai faci baie noaptea, după ora 22! E târziu și se aude în tot
blocul. Noi nici nu mai tragem apa, noaptea, dacă mergem la baie. Și... ar
trebui să-ți pui contor, numai tu ai rămas fără să ți se contorizeze apa!, mi-a
spus vecina de deasupra, când m-a găsit în casa scărilor.
—
Ar trebui?, mă gândeam eu, ieșindu-mi pe urechea cealaltă cuvintele ei cu
trasul apei și spălatul pe mâni. Bine, dar poate fi o muncă destul de grea,
poate că ar trebui atunci să contorizăm câtă apă intră într-un apartament și
câtă se transformă? Câtă rămâne apă bună și câtă este contaminată? Câți picuri se
pierd și câți se reîntorc nealterați în natură, sub formă de apă bună și nu apă
rea? Câtă apă curge în canalizare? Câtă se evaporă? Câtă este recuperat?
Probabil că puțină! Și cu aceea ce se întâmplă? Câți vapori se ridică și câți
sunt consumați sau se evaporă? Care e cifra densității condensului și a
pierderii apelor bune sau nebune? Și totuși câtă generozitate, încă, pe pământ!
Noi o consumăm în hrană și menaj iar ea și ea tot vine, vie, potabilă spre noi
și cum aș putea contoriza câtă apă s-a întâlnit cu mine vreodată? Nu știu ce
să-i fac pur și simplu apei care vine atât de minunată spre mine, cum să mă
revanșez față de ea, gândeam fiind deja departe de vecină. Desigur, ecologic
vorbind, există economia și poluarea cât mai puțină ca soluții... Dincolo de
asta, mă gândeam la gingășia acestui fluid care ne asigură viața. Din empatia
pentru care mă știe o lume întreagă - lumea mea - m-am gândit să mă pun o clipă
în pielea apei ,care ne este binecuvântare în viața de zi cu zi. În acea
secundă dopul vanei mele s-a ridicat, fără vreun drept de apel, presiunea m-a
tras în canalizare și m-am trezit în
baia vecinei. Înainte ca ea să se apropie de baie, vecinul de și mai sus a
pornit apa și eu, rostogolindu-mă printre cifrele contorului ei, am mers cu
presiune, mai departe. Înghițind bule de aer și învârtindu-mă, întinzându-mă și
apoi contopindu-mă cu altă apă, în care formam un tot fluid, deși eu, o singură
particulă de apă, în momentul următor am ajuns direct în paharul vecinului
grec. Câte și mai câte miliarde de cifre ar fi despre apă, nimeni nu poate ști
sau cât timp va veni ea să ne servească, să ne fie aliat pe viață. Apoi m-am
gândit la libertate, cât de frumos circulă apa pe unde vrea și totuși ce putere
potențiatoare are. E o gentilă, ea, așa, de felul ei, vine și ne servește
printr-o apăsare de robinet când vrem noi. Ca o mamă, apa-mamă. Ni se dăruie ca
noi să fim îngrijiți și hidratați, ne ajută să trăim în bună formă și să ne
simțim binecuvântați când o avem. O grămadă de cifre mi se roteau în cap. Plus
toată apa care pleca și venea peste mine. Era să văd nevăzute, dintr-o
perspectivă microscopică, pe unde trece și să văd cum ne duce mai departe
ADN-ul, ni-l varsă în râuri, mări, pânză freatică, nori și așa ne face
nemuritori. Ce fel de contor ar trebui să am, ca să îmi pot măsura apa? Din
mine, de pe lângă mine, care pleacă și care vine mereu? Nu! Nu-mi trebuie
contor, am concluzionat și chiar atunci m-au trezit bătăi în țeava din baie.
Mi-am scos capul printre bulbuci, în vana mea, unde făceam o binecuvântată
baie. Desigur era după ora 22, noaptea.
